Din cercetările realizate cu privire la activitatea de lobby a reieșit faptul că politicienii ar avea o serie de critici la adresa lobbyiştilor, dar și aprecieri față de punctele lor tari. Părerile bune sunt fundamentate pe următoarele aspecte: lobbyiștii oferă studii gratuite de măsurare a opiniei publice, propun o nouă soluție pentru problema aflată în dezbatere, ajută la stabilirea unei legături cu electoratul și, în plus, dau în vileag informații prețioase, preluate din contactul direct cu cei afectați de o anumită problemă.
Astfel, politicienii sau cel puțin o parte dintre ei, recunoasc că o colaborare cu lobbyiștii poate fi și în avantajul lor. Spre exemplu, cunoscând părerea opiniei publice, au ocazia să-și revizuiască deciziile, în așa fel încât acestea să corespundă cu interesele și preferințele celor care i-au votat și urmează să o facă din nou. Mai mult, dorința de a lua decizii întemeiate, îi determină pe decidenți să aprecieze efortul lobbyiștilor de a oferi informații precise, sprijinite pe argumente valide. Se pare că opinia lobbyiștilor contează în măsura în care duce la evitarea unei decizii greșite. În conturarea acestor aspecte ținem să adăugăm afirmația parlamentarului Mona Muscă: ”Să primim informații și expertiză asupra diverselor probleme care apar nu este numai util, ci și absolu necesar în cadrul activității parlamentare.” În definitv, lucrul cu lobbyiștii este văzut a fi unul benefic pentru decidenți, dacă ne gândim la faptul că aceștia din urmă nu pot să-și facă treaba dacă informațiile necesare nu le sunt disponibile, acestea fiind deținute de practicanții de lobby.
La polul opus, sunt discutate punctele slabe ale lobbyiștilor. Printre reproșurile care li se aduc se numără lipsa de transparenţă, comportamentul reactiv, încălcarea principiilor de etică, lipsa de înţelegere a procedurilor parlamentare şi, nu în ultimul rând, lipsa de expertiză. Toate acestea conduc spre o descriere în termeni negativi a acestei activităţi şi, implicit, accentuează problema de imagine cu care se confruntă specialiştii în domeniu.
Modul în care sunt percepuţi de către decidenţi poate fi o explicaţie pentru atitudinea ignorantă pe care o manifestă față de aceştia. Cel mai probabil ne aflăm în situația în care corb la corb își scoate ochii. Astfel, lobbyiștii îi acuză pe politicieni că nu cunosc adevărata față a activității de lobby și, în consecință, o interpretează eronat. Mai mult, consideră că polticienii sunt profund marcați de comoditate și subiectivism, iar comportamentul lor este vizibil bazat pe indiferență și blazare, conjugat cu o formă acută de incultură.
Perspectiva politicienilor asupra lobbyiștilor conduce la eșecul celor din urmă de a stabili contacte cu aceștia. Unii decidenți văd activitatea de lobby ca fiind ineficientă în situații precum: prezentarea de informații trunchiate și nedocumentate științific, expunerea de informaţii irelevante, într-o formulă detaliată, imposibil de parcurs într-un timp rezonabil ori furnizarea de informații contratimp, mai exact în situații de criză, când deja este prea târziu și nu anticipat așa cum ar fi de preferat. De asemenea, parlamentarii sunt de părere că activitățile de lobby ar trebui tratate cu o oarecare rezervă atunci când implică presiuni asupra decidenților, de tipul în grevelor, mitingurilor de protest sau marșurilor.
O altă situație care denotă dezgustul politicienilor față de lobbyiștii este cea în care aceștia aleg forme de relaționare contrare codului bunelor maniere. Spre exemplu, foloriserea abuzivă a apelurilor telefonice pentru a impune o opinie reflectă un comportament intruziv din partea lobbyistului, ceea ce nu poate decât să aducă prejudicii relației cu respectivul decident. Conform opiniei parlamentarilor, se pare că lobbyiștii mai au multe de învățat în privința conduitei ce se cere a fi adoptată în cadrul unor astfel de relații interumane.
O altă motivație pentru comportamentul evitant al celor de la putere vizavi de interesele lobbyistului se fundamentează pe reacțiile necumpătate ale acestuia. Nu de puține ori, lobbyistul s-a simțit depășit de situație din punct de vedere emoțional și a recurs la exprimări nepotrivite, bazate pe injurii și apelative jicnitoare. Sunt situații în care agresivitatea și-a spus cuvântul.
Onestitatea, proactivitatea, profesionalismul și bunul simț sunt preferate în raport cu agresivitatea, insistența, lipsa de transparență și de expertiză. Așadar, parlamentarii își doresc ca activitățile de lobby să se desfășoare într-un mod mult mai profesionist. Acest lucru presupune ca lobbyiștii să se concentreze asupra furnizării de informații oneste, precise, succinte, documentate și intelegente, aupra prezentării lor, nici prea târziu, nici prea devreme în raport cu stadiul procesului decizional, asupra respectării codului bunelor maniere și asupra transformării lor în adevărați profesioniști, cunoscători ai procedurilor parlamentare.