Advocacy este procesul prin care diverse structuri ale societății civile urmăresc anumite schimbări, plecând de la modificarea politicilor publice și a modului de distribuție a puterii și ajungând până la influențarea comportamentelor instituțiilor și a sistemului de luare a deciziilor. Pentru ca rezultatul să fie cel scontat, acestea trebuie să aibă o viziune clară asupra schimbării dorite, la care se adaugă o abordare sistematică, cu pași specifici. Așadar, procesul de advocacy reprezintă un set de activități planificate și coordonate spre a introduce “schimbarea” într-o politică publică.
Primul pas – autocunoașterea
Orice organizație care vrea să se implice în activități de advocacy trebuie, mai întâi de toate, să poată spune cine e. Cu alte cuvinte, să fie capabilă să-și definească misiunea, valorile și crezul, pentru a putea alege o strategie de advocacy compatibilă. De pildă, modul în care organizația își vede rolul în viața socială, politică și economică, influențează tipul de abordare al activităților de advocacy care poate fi direct sau indirect. Pentru a întări această idee, aducem în atenție faptul că există organizații care înceracă să ofere servicii pe care statul nu le furnizează, rezolvând singure unele probleme ale societății, dar și organizații care lasă statul să găsească soluții, ele funcționând doar ca un sistem de alarmă care îi atrăge atenția asupra lucrurilor care nu funcționează. Adăugam tot aici două aspecte pe care trebuie să le îndeplinească orice organizație interesată de inițierea unui proces de advocacy și anume, să fie reprezentativă și să fie legitimă.
Pasul 2 – planul de acțiune
Organizația trebuie să aibă oricând puterea de a începe, adică să fie pregătită să acționeze pentru a obține rezultate vizibile și concrete. Pentru început este nevoie de o analiză a situației existente, în sensul identificării și prioritizării problemelor care îi afectează interesele personale. Ulterior, în funcție de numărul de membri afectați de subiect, de soluțiile identificate și posibil a fi puse în practică, de nivelul de decizie publică necesar a fi atenționat, se va alege o problemă specifică și va fi analizat contextul în care ea se manifestă. Aceasta va reprezenta de fapt și tema procesului de advocacy. Așadar, depistarea problemei care o frământă, determină organizația să înțeleagă unde este acum și ce vrea pe viitor, ajungând la etapa definirii viziunii asupra schimbării dorite, conjugată cu cea a stabilirii obiectivelor. Următorul pas implică definirea publicului țintă și analiza tipurilor de argumente care îl sensibilizează pentru a-l determina să ia în considerare propunerea efectuată și, totodată, să confirme că problema este reală, de actualitate și cere soluționată în prezent. Odată trasate aceste aspecte, se vor stabili modalitățile de acțiune și tipul de abordare.
Pasul 3 – acțiunea de advocacy
În acest paragraf, ne propunem să surprindem punctual câteva dintre ”provocările începutului”:
• Momentul intevenției
Strategia de advocacy trebuie corelată cu momentul în care este planificată implementarea acțiunilor. În general, fiecare perioadă are diferite oportunităţi şi constrângeri pentru schimbare, care sunt influenţate de contextul internaţional, evenimente interne sau externe prevăzute sau neprevăzute sau calendarul alegerilor. Bineînțeles că alegerile constituie o oportunitate de a iniția dezbateri publice și de a obține angajamente din partea candidaților privind rezolvarea unor problem cu care se confruntă societatea, dar acest lucru nu înseamnă că procesul de advocacy are sens din patru în patru ani. Dacă vorbim de schimbarea politicilor publice, oportunităţile şi constrângerile depind în plus şi de tema/ problema care face subiectul schimbării.
• Managementul de proiect
Organizația va trebui să-și analizeze cunoștințele și capacitatea de a se angaja într-un demers de influențare a deciziei publice și de promovare a schimbării dorite. Mai mult, autoevaluarea presupune să identifici toate resursele pe care le ai la îndemână pentru a iniția o activitate, de pildă resursele umane, financiare, logistice, informaționale și de timp. Cu siguranță, va fi evaluat și potențialul organizației, capacitatea sa de a-și mobiliza resursele existente în acord cu necesarul previzionat.
• Relațiile cu membrii
Organizația trebuie să susțină lucrul în echipă, cooperarea între membrii și, totodată să le stimuleze acestora voința în atingerea interesului personal. Ea trebuie să lucreze cu membrii și pentru membrii, oferind fiecăruia ocazia de a fi parte la procesul de advocacy.
• Coalizarea forțelor
Pentru a crea presiune asupra politicului este necesară crearea unei unei largi baze de sprijin prin construirea de alianţe şi mişcări, capabile să mobilizeze oameni activi şi informaţi, să capteze atenţia opiniei publice prin canalele mass-media şi să crească vizibilitatea demersului. Încercarea de coalizare a unor forțe dispersate ale societății civile crește șansele de finalizare a acțiunilor întrprinse.
Pasul 4 – lecția învățată
Derularea unor activități de advocacy reprezintă o activitate practică, în urma căreia orgnizația dobândește noi abilități sau oferă soliditate celor deja existente. Know how-ul obținut va cântări mult în momentul repetării unei astfel de acțiuni, conducând la optimizarea rezultatelor.