lobby & advocacy

Reglementarea activitatilor de lobby in Romania – argumente pro sau contra

untitledEste cunoscut faptul că în România nu există o lege a activității de lobby, deși foarte mulți o practică din greu. În nenumărate rânduri, s-a ridicat problema adoptării unui cadru legislativ pentru această activitate, însă nu s-a ajuns la niciun consens. Situația nereglementării este suținută și dezaprobată deopotrivă.

De asemenea, apar discuții și asupra formei de reglementare care se merită a fi adoptată. Așadar, societatea civilă, factorii decidenți, dar și specialiștii însiși se întreabă care este varianta optimă de reglementare, ținând cont de stadiul democratic în care ne aflăm: printr-o lege?, printr-un set de norme și proceduri incluse în regulamentele de funcționare a Guvernului și Parlamentului?, sau printr-un Cod de Conduită?

 La noi, lobby-ul este fundamentat prin câteva articole prezente în Constituție, plus încă două legi, după cum urmează: dreptul de petiționare (art. 51), libertatea de exprimare (art. 30), dreptul la informație (art. 31), Legea 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică și Legea 544/2001 privind accesul liber la informațiile de interes public. În ciuada acestor prevederi legislative, realitatea cu care ne confruntăm este cu totul altă. Lobby-ul este asociat cu partea întunecoasă a politicii, iar cei care practică lobby sun priviți ca fiind făcuți din același aluat ca acei politicieni lipsiți de morală.

Plecând de la situația conturată, vom proceda la realizarea unei sinteze a celor mai frecvente afirmaţii care se aduc în sprijinul sau împotriva reglementării activității de lobby în România. Viziunea pro susține că lipsa unei legi care să reglementeze această activitate poate genera fapte de corupție sau neînțelegeri. În plus, monitorizarea dezvoltării politicilor publice este o activitate legitimă, ce permite accesul liber și deschis la toate puterile din stat, iar ”transparetizarea sa nu este doar un bun public, ci și o consecință a drepturilor fundamentale”, după cum apreciază autorii Liviu Mihăileanu și Aurelian Horja.

De asemenea, potrivit viziunei pro, respingerea reglementării pare a fi motivată, de cei din tabăra adversă, prin informații derutante, rupte din context, de pildă: doar câteva companii fac lobby în România și în acest caz o lege ar fi irelevantă, reglementarea ar determina populația să asocieze lobby-ul cu traficul de influență, legea lobby-ului este inutilă și ignoră realitățile și prioritățile țării, legiferarea lobby-ului echivalează cu legiferarea unor mijloace prin care grupurile de interese capturează agenda public în propriul avantaj.
La polul opus, regăsim argumente care nu susțin necesitatea unei legi privind organizarea activităților de lobby. Spre exemplu, Gilda Lazăr afirmă că ” Nu este nevoie de o lege a lobby-ului in Romania, ci de implementarea si respectarea legislației existente în domeniul transparenței decizionale, precum și de asigurarea funcționării mecanismelor democrației participative.”

O altă afirmație existentă pe ”lista” contra face referire la faptul că  reglementarea activității de lobby nu servește scopurile unei reforme anti-corupție. Mai mult decat atât, crearea unui mecanism prin care se acceptă influențarea procesului de decizie nu este coerentă cu principiile UE. Cel de-al treilea argument pornește de la ideea că reglementarea ar putea restrânge, indirect, dreptul de petiționare, prin interpunerea lobbyiștilor ca verigă intermediară între cetățeni și decidenți. În plus, există pericolul formării unei pături privilegiate de lobbyiști agreați de anumite instituții și/sau persoane care ocupă funcții ori demnități publice, contravenind principiului de liber acces la autoritățile publice.

Cu siguranță, suita de argumente nu se oprește aici pentru niciuna dintre cele două tabere. În definitiv, atât în privința activității de lobby, cât și în cea a reglementării sale, scepticismul și suspiciunile persistă. Nu ne rămâne decât să vedem în ce măsură sunt acestea justificate, să reflectăm asupra celor expuse mai sus și de ce nu să ne formăm propriile noastre argumente.

 

 
Comments

No comments yet.