Privind din perspectiva modului de relaționare cu puterea putem spune că cei care desfășoară activități de advocacy au la îndemână următoarele două tipuri de strategii: strategia de colaborare și strategia de confruntare.
Strategia de colaborare implică existența unui acord asupra problemelor prioritare între reprezentanții societății civile, pe de o parte și instituțiile statului, pe de altă parte. Astfel, de această dată, cele două tabere fuzionează, formând un organism de co-decizie. Practic, vorbim despre interese comune, despre obiective comune și, totodată despre o schimbare dorită de ambele părți. Abordarea de față presupune un mecanism sistematic și structural de lucru. În principiu, în cazul acestei strategii, ONG-urile colaborează direct cu factorii de decizie pentru a implementa o lege sau o politică, iar autoritățile publice se arată deschise în comunicarea cu sectorul non-profit. Cu alte cuvinte, mecanismele de consultare publică au un rol privilegiat în acest tip de abordare: sunt folosite cât mai multe instrumente care să faciliteze exprimarea societății civile, a cetățenilor. Read more
